Logo Realitatea.md

Deschide-ți inima spre lume și nu judeca după stereotipuri. Află istoria impresionantă a cititorului cu epoleți, ”rătăcit” printre cărți

07 Februarie 2018, 09:53 // Opinii si editoriale
// Autor:  
Alina Zbancă

Se întâmplă în viață să-ți scoată Dumnezeu în cale oameni care să miște inima, unii să te facă să plângi, alții să sari de bucurie la cer, sau să-ți facă tot felul de semne prin care să înțelegi că nimic nu este întâmplător. Mereu am avut parte de istorii din astea, în special, atunci când trec prin perioade mai dificile, sau prin acele încercări care te fac să lupți mai mult. Dar nu despre asta am să scriu, nu despre mine. Eu fac comunicare și imagine la MAI, și să mă ierte șefii mei, dar ceea ce urmează să scriu aici nu-i deloc parte a activității mele, este o poveste reală pe care am trăit-o, nu este una inventată și nici menită să aducă laude sistemului nostru, care încă are mult de crescut. 

După o săptămână de tratament, am avut o discuție cu un medic deosebit, care mi-a povestit despre cum provoacă emoțiile noastre negative din cauza problemelor, diferite boli, de inimă, de coloană, tot felul de complicații care vin prea devreme. El a fost primul medic care nu mi-a spus mai nimic despre medicamente, nu, a spus despre puterea gândului pozitiv și echilibrul din interior. Ca urmare, acesta mi-a recomandat niște cărți de Louise L. Hay. După toate procedurile am decis să intru la librăria de pe str. Armenească să cumpăr o carte, două de autorul recomandat de către acel medic. Să vedeți ce descopăr aici...

Deschid ușa, intru, o văd pe Doamna vânzătoare, iar după un raft, pe o scară văd un polițist tânăr, îmbrăcat în uniformă neagră veche, care foarte liniștit alegea niște cărți de pe raftul de sus, cărți care aveau coperta neagră. Prima reacție: scot încet telefonul și fac câteva poze din spate, apoi caut cărți pentru mine, dar am și uitat ce caut, nu credeam că eu văd asta cu ochii mei. Un polițist care nu a fost rugat să stea acolo pentru ca noi, cei care facem imagine, să arătăm ce buni suntem, un polițist care nu a fost obligat să intre în acea librărie. Vedeam un polițist natural, unul care alege liniștit o carte timp de 5 - 6 min, sus pe scară. El coboară, eu mă apropii și inițiez o discuție, încep cu fraza: "Nu vedem atât de des oameni cu epoleți în librării", la care el spune: "Da, pentru că așa fac oamenii, judecă după stereotipuri vechi" (zâmbește). Am întrebat ce carte a ales, zice: Michael Bar-Zohar Nissim Mishal - MOSSAD Istoria sângeroasă a spionajului israelian. Gata, aici mi-am dat seama că eu mai am până la așa cărți, prea complicate pentru o tânără care încă stă rătăcită în poezii și teoriile lui Osho.

Mi-am dat seama că eu în patru ani lucrați în cadrul MAI nu am mai văzut un tânăr ofițer care să fie atât de sociabil și deschis cu o necunoscută. Cel puțin pe fruntea mea nu scrie cine sunt, iar asta de multe ori mă ajută să cunosc și să descopăr o altă latură a acestui domeniu.

A urmat o recomandare pentru mine, a zis să citesc neapărat: Confesiunile unui asasin economic de John Perkins și Secretele succesului de autorul Dale Carnegie, am procurat această carte. El zice: "Acum recomandați-mi Dvs niște cărți", nu a scos din buzunar telefonul, așa cum ne-am obișnuit, a scos un pix și o hârtie, iar eu i-am recomandat Savatie Baștovoi și Osho și i-am promis o carte cu poezii. Cititorul cu epoleți pe umăr a zis că nu a citit Osho, e parcă prea simplist, eu i-am ales Putere, politică și schimbare, i-am făcut-o cadou, avea emoții mari, iar eu așa și nu credeam că asta se întâmplă, azi, acum, aici, cu mine. Iată așa i-am aflat povestea.

Vreau să vă spun că am rămas foarte impresionată și sunt fericită pentru că sistemul are așa tineri, e un fel de mândrie, una deosebit de specifică. Gheorghe Graur, locotenent, lector (sau asistent de lector) la Academia "Ștefan Cel Mare" a MAI, are 25 de ani, născut la Nisporeni, căsătorit, are un băiețel de o lună și ceva, stă cu familia în caminul Academiei la sf.Vinere, face master, scrie o carte, dar nu are timp să o ducă la final, am aflat că este o carte despre psihologia femeilor. Mi-a spus că a avut o mare frică din copilărie, vorbitul în public, dar după mult citit și curaj, a învățat și învață încă să fie un vorbitor bun. Confirm.

Eu, om pe care greu e să-l impresionezi, nu că-s perfecțiunea întruchipată, dar așa mi-e caracterul, nu puteam să mă satur de acest dialog, despre citit, despre sistem, oameni și puterea gândului pozitiv, iar când am spus cine sunt, a rămas tablou, avea emoții mari, dar i-am explicat că eu, ca și el sunt din familia MAI, diferențele trebuie să le facem analizând reușitele și capacitățile, nicidecum prin prisma unor funcții, căci "Nu întotdeauna va fi la fel". 

Povestea că, cel mic are o lună de când a venit pe lume, iar noaptea plânge des, așa că, cât soția îl liniștește el se pucă de citit. 

Mă interesa părerea lui, despre tot, un tânăr foarte deștept, care îmbrăcat în uniformă, a cumpărat o carte pe care o cauta de ceva vreme, apoi a trecut drumul la piață să cumpere scutece pentru cel mic, fără nici o jenă. Gheorghe este un model, unul de la care și eu am de învățat. 

E doar o parte din istoria acestui om, care m-a făcut să văd poliția cu alți ochi, din alt unghi. Totuși generațiile tinere vor aduce schimbare. Am văzut în el voință și sete se cunoaștere. Într-o societate în care se vorbește mai mult de politică și de rău decât de mamă și viitor, într-o țară în care ne judecăm după papucii și haina pe care o purtăm, există tineri care cred, cred, pentru că investesc în dezvoltarea lor personală, oameni care spun cu mândrie despre profesia lor și care poartă uniforma cu capul sus.

Este o istorie pe care vreau să o cunoască prietenii mei, colegii mei, Domnul ministru, părinții acestui tânăr, familia lui, e o descriere din ceea ce au văzut ochii mei, pe care vreau să o împart cu drag cu toți cei care nu se grăbesc să judece după aparențe, după profesii și după culoarea ochilor.

Îmi doresc să citesc mai multe povești adevărate despre oamenii deosebiți din țara noastră, nu doar Poliția, dar Moldova are nevoie de modele, din diferite domenii, ele există și merită să fie descoperite, iar unii de la alții vom învăța să fim mai buni.

Nu cred că am să uit imaginea asta: multe cărți și un polițist tânăr plin de înțelepciune care caută pe raftul de sus o carte. Vreau să cred, dar sunt sigură, mai avem astfel de exemple și tare vreau să fie susținuți acești generatori de curaj și credință, ei vor reuși să aducă în societatea asta și alte valori, alte concepte. 

Dacă eu după o oră am plecat plină de energie pozitivă și mândră de acest om, străin mie, oare ce fac studenții la orele lui?!

CURS VALUTAR BNM
EUR EUR 19.1026 1.0158%
USD USD 16.7434 0.6299%
RUB RUB 0.2493 0.4432%
RON RON 4.1097 1.2840%
UAH UAH 0.6056 1.1187%
Vezi si alte valute
CELE MAI CITITE 30 zile 7 zile