Logo Realitatea.md

Integrarea europeană, credința constituțională și mintea cea de pe urmă…

16 Octombrie 2018, 13:29 // Opinii si editoriale
// Autor:  
Alexandru Tănase

Tentativa de modificare a Constituției pentru includerea în Preambul a sintagmei „integrare europeană”, deocamdată, este evenimentul politic major al acestei sesiuni parlamentare. Când spun acest lucru, am în vedere că o eventuală modificare a Constituției prin includerea în Preambul a „orientării spre spațiul valoric democratic european” ar fi un pas important spre consolidarea identității noastre constituționale europene. Din păcate, proiectul nu a fost adoptat, dar, din fericire, nici nu a fost respins, fiind amânat pentru ședința Parlamentului din săptămâna curentă. 


O parte din observatorii politici consideră că este o inițiativă inutilă. Opoziția parlamentară este de acord în fond cu această inițiativă, dar ezită să o sprijine deoarece aparține majorității parlamentare, care la moment are o relație înghețată cu UE. O altă cerință a opoziției ar fi modificarea la pachet a articolului 13 din Constituție. Socialiștii declară că trebuie lăsat poporul să decidă așa-zisul  „vector” geopolitic, iar Președintele Dodon ne-a anunțat pe Facebook că, în mod tradițional, va mai încălca odată Constituția și nu va promulga legea de modificare a Constituției, dacă aceasta va fi votată. 

Reacția partidei rusești de la Chișinău este una clară, fiind previzibilă din start și nu a generat nici o surpriză. Surpriza o furnizează partidele proeuropene. Din păcate, lipsa de coeziune a partidelor parlamentare care și-au asumat ideea proeuropeană (fie de la putere, fie din opoziție) riscă să blocheze o inițiativă foarte bună și necesară. Nu suntem la prima experiență, când fierbințeala confruntărilor sau luptelor politice de moment au afectat capacitatea de a lua decizii pragmatice de interes național major.  

Raționând per a contrario, vom observa că anumite realizări importante, cu impact major pentru viitor, au fost posibile în momentele când s-a ajuns la o anumită coeziune dintre forțele politice. Un exemplu relevant în acest sens îl constituie adoptarea în unanimitate la 6 martie 2005 de către Parlamentul moldovean a  Declarației cu privire la parteneriatul politic pentru realizarea obiectivelor integrării europene. Este probabil singurul document politic adoptat de forul legislativ, care oferă o viziune unică (putere-opoziție) asupra problemei restabilirii integrității teritoriale și retragerii trupelor ruse din teritoriile ocupate din stânga Nistrului.

De ce este importantă includerea sintagmei „integrare europeană” în Preambulul Constituției?

Una dintre prejudecățile vehiculate în discursul public moldovenesc, despre care am vorbit cu mai multe ocazii, vizează natura eminamente tehnică a textului constituțional. De cele mai dese ori, accentul este deplasat de la constituționalism, ca un ansamblu de valori, la interpretări de ordin tehnic. 

Constituția moldovenească de la 1994 trebuie văzută, mai întâi de toate, ca un ansamblu de valori și, abia mai apoi, ca un set de proceduri sau reglementări privind arhitectura instituțională a statului. Acel element care asigură înțelegerea exactă a textului constituțional este Preambulul la Constituție. 

După cum spuneam, orice Constituție este bazată pe anumite valori fundamentale. Aceste valori, de regulă, nu au o formă regulatorie normativă clasică, ci sunt exprimate printr-un set de principii/enunțuri cu valoare politică majoră, care sunt incluse în Preambul. Prin urmare, Preambulul la Constituție nu este altceva decât credința constituțională a unui popor, exprimată în legea fundamentală. Preambulul este acel nucleu al Constituției, care abundă de valori fundamentale, fără de care nu este posibilă „citirea” Constituției în integralitatea ei. 

Scopul Preambulului nu este doar de a garanta drepturi sau de a furniza argumente juridice, ci și de a stabili valorile fundamentale ale societății, care țin de așa numita credință constituțională a unei societăți. Din aceste considerente, un număr foarte mare de state au recunoscut expres valoarea juridică a Preambulului, ca un dispozitiv special al Constituției (Germania, Franța, Irlanda, Estonia, Macedonia, Bosnia și Herțegovina, Ucraina, Turcia, India etc.)  

În această ordine de idei se încadrează Recomandarea Comisiei de la Veneția, care în opinia referitoare la noua Constituție a Ungariei, CDL-AD(2011)016, a reținut următoarele:

„[P]reambulurile au, în primul rând, un scop politic şi reprezintă declarații politice menite să sublinieze importanța legii fundamentale, principiile sale, valorile și garanțiile, pentru statul respectiv şi poporul său. Pe cale de consecință, ele ar trebui să aibă şi o valoare unificatoare semnificativă” (§ 31).

Exact în același sens a raționat și Curtea Europeană a Drepturilor Omului în cauzele Engel şi alţii v. Olanda din 8 iunie 1976, Klass şi alţii v. Germania din 6 septembrie 1978, Malone v. Regatul Unit din 2 august 1984 etc., considerând că principiile menționate în Preambulul Convenției se referă la Convenție în ansamblu.

Valoarea interpretativă a preambulului este înrădăcinată în majoritatea statelor, Preambulul Constituției constituind un cadru orientativ pentru interpretarea constituțională. Iată doar câteva exemple:

Germania

Curtea Constituțională germană a invocat articolul 23 alin. (1) din Legea Fundamentală, precum şi Preambulul, care prevede intenția de „a servi păcii în lume ca parte egală într-o Europă unită”În lumina acestor prevederi, Curtea a dedus voința poporului german de a fi parte din UE. Curtea a menționat că Preambulul accentuează „nu doar baza morală a autodeterminării responsabile, ci şi dorința de a servi păcii în lume ca partener egal al unei Europe unite”. Curtea a observat că Germania rupe cu „machiavelismul politic şi cu conceptul rigid de suveranitate” şi încearcă să realizeze „o Europă unită, ceea ce decurge din articolul 23.1 din Legea fundamentală şi din Preambul”. Prin urmare, Curtea Constituțională a statuat că realizarea „integrării europene şi a ordinii pașnice internaționale” este voința poporului german exprimată în Preambulul Constituției.

Estonia

În Estonia, Preambulul, prin care poporul estonian se angajează să „garanteze păstrarea națiunii estoniene și a culturii sale de-a lungul veacurilor”, a fost folosit de către Curtea Supremă de Justiție (autoritate de jurisdicție constituțională) pentru a confirma constituționalitatea unui act care impunea cunoașterea adecvată a limbii estoniene ca o condiție de eligibilitate în cadrul unui consiliu al administrației locale. Curtea a statuat, în privința cunoașterii limbii estoniene, limba oficială a statului, că aceasta este o cerință legitimă în lumina Preambulului Constituției (EST-1998-3-007, 1998, CODICES).

Macedonia

În Macedonia, Curtea Supremă de Justiție a admis restricțiile privind libertatea de asociere politică, pentru că unele activități au fost percepute ca fiind contrare Preambulului ConstituțieiAceasta a considerat că o organizație politică care neagă deschis dreptul macedonenilor la autodeterminare este interzisă legal (MKD-2001-1-004, 2001, CODICES).

Africa de Sud 

Secțiunea 39 a Constituției Africii de Sud dispune că, la interpretarea Bill of Rights, instanțele de judecată “trebuie să promoveze valorile pe care se fundamentează o societate deschisă şi democratică, bazată pe demnitatea umană, egalitate şi libertate”, cuvinte care apar în Preambulul Constituției. Articolul 39 din Constituție nu face referință expresă la Preambulul Constituției. Totuși, Curtea Constituțională a Africii de Sud a confirmat statutul de ghid al Preambulului Constituției pentru interpretarea Bill of Rights.

Irlanda 

În Irlanda, în mod similar, curțile au invocat Preambulul la interpretarea Constituției irlandeze, acesta fiind un instrument folosit pentru înțelegerea spiritului acesteia.

Vreau să atrag atenția asupra unui detaliu foarte important: preambulurile pot fi, de asemenea, clauze constituționale de trimitere (conective), obligatorii din punct de vedere juridic, şi care pot servi ca surse independente de drepturi și obligații.

Un exemplu în acest sens îl reprezintă Franța. Consiliul de Stat francez s-a pronunțat în 1947 pentru prima dată în mod expres în privința valorii juridice a Preambulului. Astfel, cu ocazia unei cauze referitoare la dreptul la grevă, Consiliul de Stat a recunoscut pe deplin valoarea juridică a Preambulului Constituției din 1946 (CE., 18.04.1947, Jarrigion).

Printr-o hotărâre mai târzie, Consiliul de Stat și-a întemeiat concluziile pe „drepturile și libertățile garantate de Preambulul Constituției”. La 16 iulie 1971, Consiliul Constituțional a recunoscut caracterul obligatoriu al Preambulului ca o sursă juridică independentă a drepturilor omului. Pentru prima dată, Consiliul a declarat neconstituțional un act adoptat de către Parlamentul francez, considerând că acesta încălca libertatea de asociere, unul dintre „principiile fundamentale recunoscute de legile Republicii” (decizia din 16 iulie 1971, zisă „Libertatea de asociere”, 44-71 DC). Aceste principii fundamentale nu au fost menționate în Constituția din 1958, ci în Preambulul Constituției din 1946.

Jurisprudența Curții Constituționale din Moldova

Curtea Constituțională a urmat constant în jurisprudența sa aceeași abordare, referitoare la valoarea juridică a Preambulului. Curtea a stabilit prin Hotărârea nr. 4 din 22 aprilie 2013 că Preambulul Constituției vizează Constituția în integralitatea sa, are un rol-cheie în înțelegerea și aplicarea textului Constituției și poate fi invocat ca izvor de drept (Hotărârea nr.4 din 22 aprilie 2013, § 56, 58).

În aceeași Hotărâre, Curtea a statuat, cu valoare de principiu, următoarele: „Orice interpretare a Constituției urmează să fie operată pornind de la obiectivele originare ale Constituției, care sunt prevăzute în Preambul şi din care derivă textul Constituției în sine. …[A]tunci când există mai multe interpretări, opțiunea conformă Preambulului prevalează” (§ 59). 

Astfel, pornind de la cele menționate mai sus, dacă integrarea europeană va fi introdusă în Constituție, dintr-o opțiune politică ce aparține doar unor grupuri politice, aceasta va ajunge să capete valoare constituțională fundamentală care, pe lângă caracterul său valoric, va genera și consecințe juridice clare. 

Statele post-coloniale și post-imperiale, cum este și Republica Moldova, nu au altă soluție decât de a-și construi propria sa nouă identitate pe valori total diferite de cele pe care le avea fosta metropolă. Debarasarea de moștenirea ideologică a fostei metropole este singura cale pentru a putea edifica propriul set de valori. La nivel constituțional, anume preambulul este acel element care leagă societatea de anumite valori. Prin urmare, includerea în Preambulul Constituției a dezideratului de integrare europeană ar constitui un pas important pentru securizarea acestor valori fundamentale ale societății noastre.   

După cum am menționat, având o valoare normativă proprie, Preambulul este un element care ar securiza la nivel constituțional parcursul european al Moldovei. Nu avem de unde să știm ce provocări vom avea în viitor și ce decizii va trebui să ia Curtea Constituțională. Respectiv, această prevedere constituțională ar constitui un temei de drept pentru CCM în adoptarea unor decizii importante în cazul unei eventuale deraieri de la parcursul european 

Acest lucru îl înțeleg foarte bine adversarii strategici ai integrării europene a Republicii Moldova, care vor încerca să blocheze un asemenea amendament pe orice cale. Voi aduce un singur exemplu, pentru a înțelege cât de atentă este Rusia la aceste aspecte. 

La 9 octombrie 2014, verificând constituționalitatea Acordului de Asociere dintre Republica Moldova și Uniunea Europeană, Curtea Constituțională a stabilit următorul lucru: “În sensul Declarației de Independență și articolului 1 din Constituție, orientarea spre spațiul valoric democratic european este un element definitoriu al identității constituționale a Republicii Moldova”. La Chișinău aproape nimeni nu a acordat atenție acestui detaliu, cu excepția agenților de influență locali ai Federației Ruse. Aceștia au regizat o amplă campanie de manipulare a opiniei publice, în care fost implicat și Ministrul de Externe al Rusiei, Serghei Lavrov, care a declarat următoarele:  

[…] Москва считает „вопиющим” решение Конституционного суда Молдавии о запрете политических движений, выступающих против евроинтеграции”, заявил в понедельник глава МИД РФ Сергей Лавров.

Am venit cu acest exemplu pentru cei care pun la îndoială necesitatea și utilitatea unui asemenea amendament. 

Mereu am fost la răscrucea intereselor marilor puteri, care ne-au tranzacționat după bunul lor plac (începând cu Pacea de la București din 1812 și terminând cu Pactul Molotov-Ribbentrop). O bună parte a teritoriului țării noastre se află și astăzi sub ocupație militară rusească. Capacitățile militare moldovenești sunt sub nivelul miliției transnistrene. Suntem cea mai săracă țară din Europa, cu instituții democratice nefuncționale, supusă unui amplu proces de depopulare. Avem o serie întreagă de minorități imperiale, un președinte sprijinit de cel mai mare grup parlamentar, care acționează deschis împotriva independenței acestei țări.   

Toate acestea, dar și multe altele, fac din  Republica Moldova un stat extrem de fragil, care demult ar fi fost transnistrizat dacă nu era România și puterile occidentale. Sărăcia, disperarea, depopularea, eficiența redusă a instituțiilor democratice, prezența trupelor de ocupație în raioanele de est ale Moldovei, ne fac extrem de vulnerabili față de tot felul de provocări. Nimeni nu știe cu ce ne vom confrunta peste 1, 5 sau 10 ani de zile. Din această perspectivă, orice element, care ar fortifica spațiul nostru valoric constituțional, are o importanță deosebită.

Aceasta a fost logica vecinilor noștri din Ucraina, care, în ciuda multiplelor probleme cu care se confruntă, începând de la cele de ordin economic și terminând cu ocupația Crimeii și războiul din estul țării, a decis că este prioritar să modifice Constituția și să includă în Preambul exact aceleași prevederi ca și moldovenii, privind integrarea europeană. Cunosc în detalii cum a decurs votarea acestui proiect în Rada ucraineană. Relațiile dintre majoritate si opoziție la ei nu sunt cu nimic mai bune ca la noi. Cu toate acestea, în ciuda confruntărilor politice interne, Rada a votat aproape unanim în prima lectură modificarea Constituției.  Este un exemplu bun de urmat și pentru Parlamentul nostru. 

 

După cum spuneam mai sus, opoziția parlamentară refuză să sprijine această inițiativă, invocând două motive. Primul motiv ar fi că „această inițiativă ar fi o farsă electorală”. Nu știu dacă e așa sau invers. Cea mai simplă cale pentru PL și PLDM să verifice dacă această inițiativă este sinceră sau nu, ar fi să o sprijine. În altă ordine de idei, nici nu cred că acest detaliu mai contează. Politica este arta rezultatului. Peste un deceniu nu cred că cineva își va aminti dacă acest proiect a fost votat în context electoral sau nu. Dacă modificarea va trece, ea va fi în favoarea parcursului nostru european. Nu va fi o garanție a acestui parcurs, dar în mod sigur nu va dăuna. În contextul celor spuse mai sus, nu văd absolut nici un argument pentru a nu vota acest amendament

Condiționarea votării amendamentelor cu modificarea articolului 13 din Constituție

Eu cred că cerința de modificare a articolului 13 este una legitimă, deoarece există Hotărârea CCM din 5 decembrie 2013, care de facto obligă parlamentul să ajusteze textul constituțional cu Hotărârea CCM. Această hotărâre este o parte a textului constituțional, care produce efecte juridice din momentul adoptării și se aplică direct fără nici un fel de condiții de formă. Prin urmare, problema denumirii limbii a fost deja rezolvată de CCM. Acest lucru este stabilit expres în Avizul nr. 3  la proiectul de lege pentru modificarea articolului 13 din Constituția Republicii Moldova din 31 octombrie 2017(Sesizarea nr. 134c/2017). Vreau să atrag atenția asupra faptului că, examinând această sesizare, Curtea Constituțională nu a ezitat nici o clipă în privința naturii juridice a modificărilor articolului 13 din Constituție:

„[…] Curtea reține că inițiativa de modificare a articolului 13 din Constituție nu constituie o inițiativă ordinară de modificare a Legii Supreme, ci una tehnică, care rezultă din obligativitatea executării hotărârii Curții Constituționale, și anume a Hotărârii nr. 36 din 5 decembrie 2013, care dispune de puterea lucrului judecat, astfel fiind executorie pentru toate autoritățile publice şi pentru toate persoanele juridice și fizice.”

„[…] Curtea reiterează că hotărârile interpretative ale Curții Constituționale sunt texte cu valoare constituțională, fiind parte integrantă a Constituției, ele fac corp comun cu dispozițiile pe care le interpretează. Respectiv, toate autoritățile publice au obligația să respecte Hotărârea Curții Constituționale nr. 36 din 5 decembrie 2013”.

Curtea a reiterat aceste teze fundamentale în dispozitivul avizului nr. 3 din 31.10.2017.

“2. Proiectul de lege pentru modificarea Constituției, fiind elaborat în vederea executării Hotărârii Curții Constituționale nr. 36 din 5 decembrie 2013 privind interpretarea articolului 13 alin. (1) din Constituție în corelație cu Preambulul Constituției şi Declarația de independență a Republicii Moldova nu încalcă limitele revizuirii impuse de dispozițiile articolului 142 alin.(2) din Constituție”. 

Astfel, Parlamentului îi revine doar rolul de a efectua modificările, care, după cum a reținut Curtea, au o natură tehnică, și nu de substanță. Nu am nici un dubiu că la un moment dat Parlamentul va opera aceste modificări. Prin urmare, condiționarea unei modificări tehnice cu operarea unei modificări noi de substanță în Constituție, nu cred că este cea mai rațională abordare. Riscăm să nu le avem pe ambele. S-a mai întâmplat în trecut. Doar Moscova va avea de câștigat din asemenea situație.

Îl cunosc pe dl M. Ghimpu de când eram adolescent, iar cu dl T. Deliu am fost o perioadă de timp membri ai aceluiași de partid. Nu am motive să pun la îndoială sinceritatea aspirațiilor lor pro-europene. De altceva îmi fac griji, de capacitatea acestora de a nu se lăsa furați de febra confruntării politice de moment, blocând astfel un proiect foarte bun, care de fapt nu este pentru ei, ci pentru generațiile viitoare. Nu am nici un dubiu că, în cazul votării acestui amendament, societatea va ști să aprecieze la justa valoare triumful rațiunii asupra interminabilelor conflicte interpartinice. 

Există o metaforă veche despre un țăran care se roagă lui Dumnezeu spunându-i: “Dă-mi, Doamne, mintea cea de pe urmă!” Fabula spune că Dumnezeu se îndură și îi dă omului mintea cea de pe urmă, dătătoare de ultimă și fericită soluție. Această metaforă conține mult adevăr și ne caracterizează cât se poate de bine pe noi toți. În cazul de față, este important ca Dumnezeu să ne dea „mintea cea de pe urmă” până la votare, și nu după. Mintea care ar veni după ce voturile vor fi numărate, nu cred că ar mai ajuta la ceva.

CURS VALUTAR BNM
EUR EUR 19.3137 0.7969%
USD USD 17.0729 0.2537%
RUB RUB 0.2568 2.1480%
RON RON 4.1402 0.6956%
UAH UAH 0.6145 0.5893%
Vezi si alte valute
CELE MAI CITITE 30 zile 7 zile