Logo Realitatea.md

Statul și mass media, o nouă încercare de a reseta situația. Ne asumăm reforme adevărate sau mimăm în continuare?!

03 Iulie 2019, 07:22 // Opinii si editoriale
// Autor:  
Dumitru Țîra

Pe data de 18 iunie 2019, Prim-ministra Maia Sandu a discutat la Guvern cu reprezentanții mass-media soluții pentru asigurarea funcționării unei prese libere și independente (Video). S-a discutat mult (peste 90 minute), până când tot auditoriul și-a epuizat subiectele stringente în viziunea lor. Doamna Premier a promis un plan de acțiuni în decurs de o săptămână, solicitând aportul celor din sală.

Peste o săptămână, Comisia Parlamentară responsabilă de mass-media, în frunte cu Adrian Lebedinschi, a organizat o ședință aproximativ similară, doar că participanții au fost mai diversificați (Video). De asemenea, s-a discutat suficient timp, au fost enunțate necesitățile, grijile și îngrijorările din domeniu, unii chiar au reușit să se certe, în timp ce dl Lebedinschi promitea deschidere, transparență și voință din partea comisiei de profil față de solicitările și proiectele transmise de către presă.

Ambele discuții au trasat multiple aspecte, necesități și probleme: funcționarea deficientă a legilor din domeniu, necesitatea ajustării în continuare a cadrului normativ din domeniu, elaborarea Strategiei de dezvoltare a mass-media, eliminarea barierelor în accesul la informație, securitatea informațională, problemele pieței de publicitate, concurența neloială, costurile exagerate pentru mass-media în clădirile care sunt în gestiunea Guvernului, deficiențele distribuției ziarelor de către Poșta Moldovei, creșterea prețului la hârtia de ziar, activitatea Consiliului Audiovizualului, dominația în audiențe și publicitate a televiziunilor cu retransmisie din Federația Rusă, securitatea jurnaliștilor, reformele necesare la Moldova 1, reglementarea utilizării dronelor, necesitatea facilităților fiscale pentru mass-media, necesitatea instituirii unui mecanism de subvenționare a mass-media, etc.

În linii mari, problemele mass-media sunt mult mai vechi și profunde, și trebuie abordate la nivel macro, dacă însăși mass-media, societatea, dar și politicul în mod special, ar fi de acord să-și asume o reformă adevărată, corectă și cu impact a domeniului, în spiritul bunelor practici internaționale și moderne, făcând abstracție de interesele proprii sau de grup.

Sunt câteva direcții care trebuie abordate și resetate într-un mod mai curajos și categoric, pentru că multe din cele făcute în ultimii 15-20 de ani s-au realizat prin decizii cu jumătăți de măsură sau au reprezentat consecințele unor circumstanțe nefericite și interese de grup.

Niciodată statul nu a avut o viziune clară, determinată și un rol asumat în elaborarea politicilor. Pe de o parte, statul s-a bazat pe suportul financiar al partenerilor de dezvoltare, care de-a lungul timpului, destul de des, își determinau prioritățile reieșind din percepții subiective sau discuții private, ajungând să investească în domeniul mass-media sumar peste 3 milioane dolari SUA pe an, și aici nu voi deschide paranteza eficienței și sustenabilității... De altă parte, statul a solicitat constant implicarea societății civile pentru orice, chiar dacă expertiza celor 2 “principale” ONG-uri de media nu este universală, iar experiența practică este aproape nulă. Niciodată prioritățile reformării sau dezvoltării mass-media nu a strâns la aceiași masă toți actorii: statul, instituțiile media, agențiile de publicitate, societatea civilă, donatorii, pentru a discuta lucruri de sistem, cu adevărat importante pentru domeniu. Toți își “păzesc cu grijă scheletele din dulapuri” și se tem să-și asume deciziile, să recunoască greșelile, efortul insuficient, să-și asume discuții cinstite, să se certe, să se supere între ei, dar în final să facem toți împreună niște reforme adevărate.

Majoritatea acțiunilor, fiind interdependente, trebuie abordate concomitent, în paralel, pentru ca domeniul mass-media să devină o industrie sustenabilă, care să genereze suficiente resurse pentru dezvoltarea sa, pentru producere de conținut, de oameni, de bani, de educație, și impact de democratizare în societate.

Priorități sunt absolut toate aspectele care vizează domeniul mass-media, pentru că situația per general este atât de gravă și delăsată, încât puținii cunoscători și profesioniști aproape că nu mai cred că este posibil ca domeniul să fie transformat și reconstruit într-un mod corect și adevărat, cu impact, efecte și rezultate.

Oricum, o să mă opresc la câteva aspecte și necesități imediate.

1. Ajustarea cadrului legal în domeniul mass-media

Revenirea la proiectele de legi elaborate în cadrul Grupului de Lucru pentru perfecționarea legislației mass-media. Este vorba de proiectele de legi de modificare a Legii privind accesul la informație, Legea cu privire la libertatea de exprimare, Legea privind protecția datelor cu caracter personal, modificarea legislației pentru crearea facilităților fiscale și procedurale pentru mass-media, legea cu privire la publicitate la care s-a muncit mult, dar care consider că mai trebuie consultată obligatoriu cu agențiile de publicitate. De asemenea, ar mai fi și alte legi care necesită modificări.

În același timp, este necesar un efort pentru finalizarea proceselor în vederea asigurării bunei implementări a legilor elaborate în cadrul Grupului de Lucru care au fost adoptate deja. Codul Serviciilor Media Audiovizuale al Republicii Moldova trebuie implementat până la capăt prin elaborarea și aprobarea tuturor regulamentelor care reies din acesta. După adoptarea Concepției Naționale de dezvoltarea a mass-media din RM, trebuie elaborată Strategia de dezvoltare a mass-media și Planul de Acțiuni de implementare. Legea privind atragerea investițiilor străine în domeniul producției de film și alte opere audiovizuale trebuie pusă în acțiune prin aprobarea de către Guvern a Regulamentului privind instituirea Schemei de investiții în domeniul producției de film și alte opere audiovizuale. În partea ce ține de Concepția Securității informaționale, a fost adoptată deja Strategia și Planul de acțiuni, dar trebuie demarate acțiunile de implementare pentru că nu se cunoaște despre nicio acțiune privind implementarea acestor documente.  

2. Piața de publicitate

Cu toate emoțiile și multitudinea de necunoscute existente, această direcție trebuie abordată cu multă atenție, corectitudine și aplicând practicile internaționale. Ar fi foarte binevenite niște consultări asumate de către stat, în care să participe agențiile de publicitate, media audiovizuală, online și scrisă, statul în calitate de regulator și factor determinant în politicile din domeniu, marii clienți, numărătorul național. Este necesară o discuție serioasă și deschisă la nivel profesionist, chiar dacă vor fi certuri mari și supărări, pentru că domeniul e plin de frustrări, invidie, ură, concurență neloială, lipsă de cunoștințe, toate acestea determinând subdezvoltarea pieței și a domeniului în general.

Abordarea pieței de publicitate trebuie să fie complexă, pentru că este direct dependentă de piața de conținut, de calitatea mass-mediei autohtone, de profesionalismul jucătorilor din domeniu. Spre regret, încă avem televiziuni care vând per minut și nu per GRP, televiziunile nu sunt în stare să producă emisiuni și show-uri distractive de calitate, Moldova nu are niciun serial TV autohton, nu avem aproape nimic din ce ar constitui audiovizual autohton. Greșeala cea mai mare o face media că nu se consultă cu agențiile de publicitate care le-ar sugera ce și cum să producă pentru a vinde mai bine, pentru a ajunge mai ușor la consumator și multe alte aspecte.

Audiovizualul constituie locomotiva în domeniul mass-media. De la TV pornesc audiențele, banii, impactul și influența. Astăzi în Republica Moldova activează 59 de televiziuni, dintre care mai importante sunt 15-17, toate locaționate în Chișinău. Celelalte sunt TV-uri regionale sau locale, care spre regret sunt de fapt niște studiouri de creație mai curând, dar nu televiziuni. Jumătate dintre acestea retransmit TV MIR al CSI-ului, având inserții de programe și știri locale. Televiziunea este o instituție cu multiple atribute. Nu poți face televiziune cu 5 angajați și nici cu 15. În același timp, experiența ultimilor 9 ani, în care aceste televiziuni regionale au beneficiat de peste 7 milioane dolari SUA asistență din partea donatorilor externi, demonstrează că acest model nu este sustenabil, iar lipsa pregătirii speciale manageriale, lipsa resurselor locale, modernizarea prea rapidă a domeniului, concluzionează clar necesitate reformării lor.

Revenind la televiziunile din Chișinău, 10 din 17 sunt bazate pe retransmisie, 8 dintre acestea au origini din Federația Rusă, tot acestea acumulând aproximativ 65-70% din audiențe și din banii din piață. Asta este unul din principalele impedimente de dezvoltare a audiovizualului din toate punctele de vedere. Asta e principalul motiv de ce nu avem bani de dezvoltare, de ce conținutul TV autohton este de calitate slabă, de ce avem prea puțini profesioniști în domeniu, de ce nu există case de producții independente care să producă pentru televiziuni, de ce nu există concurență adevărată și multe alte de ce-uri. Acest model s-a instaurat istoric în Moldova de la începutul anilor 90, când era simplu să retransmiți, să produci local 2 buletine de știri și un talkshow săptămânal și așa deveneai televiziune quasi-autohtonă. De altfel, unii aproape că mențin acest model și acum. Mai târziu, au pornit interesele de bani, influență și impact, motive din care Moldova trăiește cu o industrie simulată și nu este în stare să producă conținut autentic și de calitate, iar staruri autohtone sunt prezentatorii de talkshow-uri care exploatează circul politic ca marfă care se vinde cel mai bine conform audiențelor tuturor timpurilor de la independența Moldovei.  

3. Trecerea de la retransmisii în baza licențelor autohtone, la retransmisii în original

Conform practicii internaționale, toate televiziunile în retransmise ar trebui să fie distribuite în original, fără a avea acces la piața de publicitate, exact cum se întâmplă în toate țările care își doresc dezvoltarea industriei naționale. Până și Kazahstan și Belarus au procedat astfel, iar Moldova din cauza intereselor un grup mic nu se poate rupe din clubul țărilor din Asia Centrală, care încă au același sistem. Această tranziție ar asigura dezvoltarea rapidă (2-4 ani) a audiovizualului autohton și totodată ar asigura dreptul consumatorilor de a avea acces la content original inclusiv din Federația Rusă, pentru cei care își doresc.

Paradoxul este că în cazul în care proprietarii televiziunilor în retransmisie ar face evaluări ale beneficiilor unei asemenea schimbări în piață, ar vedea că sunt cei mai pregătiți la nivel de resurse pentru un asemenea pas și ar avea beneficii mai mari pe termen mediu și lung. În același timp, în scurt timp am putea spune că Republica Moldova are audiovizual autohton, care produce, se dezvoltă și are perspective.

Această schimbare pe cât de radicală pare, pe atât de benefică ar fi pentru întreg domeniu media. În termen foarte rapid ar impulsiona valorificarea jurnaliștilor și a personalului creativ și tehnic, ar stimula creșterea salariilor și a investițiilor în domeniu, dezvoltarea domeniului prin investițiile directe în produsul autohton, dezvoltarea caselor de producții de conținut audiovizual, creșterea valorii publicității și a efortului intelectual, creșterea pieței publicității prin comprimarea audiențelor, diversificarea instrumentelor publicitare, eliminarea concurenței neloiale, diminuarea influenței conținutului propagandistic străin, iar de aspectele educative nu mai comentez, etc., etc. ...

Desigur, renunțarea la retransmisiile bazate pe licența de televiziune autohtonă este din categoria celor categorice și necesită un termen de tranziție (1 – 2 ani), efort din partea celor ce administrează astăzi televiziuni, efort de instruire pentru toate profesiile din domeniul audiovizual, efort de infrastructură pentru producții și multe altele, dar soluții pentru toate acestea există. Importantă este voința. Mai mult decât atât, ultimul an au apărut multiple proiecte de susținere a producției autohtone din sursele partenerilor de dezvoltate, care de asemenea fac un efort de construire a unui hub de producții multimedia și film. Este imposibil de reconstruit bazele industriei media peste noapte, dar Republica Moldova nici măcar nu se mișcă în direcția aceasta.

4. Securitatea informațională

Este un subiect foarte vulnerabil, pe care toți îl trec prin prisma poziționării geopolitice sau obiectivelor de partid, dar care în mod real ține de noi – cetățenii țării noastre, de valorile naționale.

Mass-media este o afacere de importanță socială, în care instituțiile media trebuie să-și asume responsabilitatea informării corecte, educației civice și patriotice, promovării valorilor naționale și multe altele, extrem de importante pentru formarea unei societăți progresiste și moderne.

Urmare a tuturor intereselor, acțiunilor și inacțiunilor, la ziua de azi în Republica Moldova sunt distribuite prin rețelele de cablu și IP TV un număr de 292 de canale TV, dintre care 201 sunt în limba rusă, iar 104 având originea în Federația Rusă. În același timp, din 1148 de ziare și reviste distribuite și vândute în țara noastră, 936 sunt în limba rusă. În online nu a avut nimeni curajul să contorizeze, dar și acolo cred că e ușor de groază. Pe social media oarecum s-a echilibrat Facebook cu Ok.ru și VK, fiind la egalitate ca număr de abonați, dar impactul și influența conținuturilor distribuite ar trebui să fie un domeniu de interes pentru instituțiile de stat, inclusiv serviciile speciale. Până și 50% din publicitatea audiovizuală difuzată este în limba rusă.  

Este mult de vorbit și de discutat despre paradigma anti-propagandei, pentru că, combaterea propagandei trebuie să se bazeze pe o abordare foarte largă și complexă, care să includă și legi, și educație, și monitorizare sistematică, și acțiuni hotărâte, și instituții implicate, și colaborări internaționale, și multe altele... Nu e glumă, pentru că 95% din cetățeni au televizor acasă, 99% se uită zilnic la TV, pentru că e cea mai ieftină formă de recreere, iar 76% vor filme dublate cu voce în limba rusă. Consumul de media ține foarte mult de deprindere, dar funcționează ca un supermarket. Dacă schimbăm gradual calitatea și originea mărfii, oamenilor o să le placă să consume produse mai calitative și mai naturale pentru spațiul în care ne aflăm geografic.

În același timp, este important de înțeles că Securitatea informațională nu este despre a fi împotriva Rusiei sau altor state. Este despre cum ne protejăm statul nostru Republica Moldova și cetățenii noștri care formează o societate multietnică de influențele unor rău-voitori, despre cum ne opunem celor care vor ca Republica Moldova să nu se dezvolte în mod democratic, cărora le convine ca oamenii să fie mai puțin educați pentru ai putea manipula ușor cu dezinformări și știri false.

Un singur articol în Codul Serviciilor Media Audiovizuale este absolut insuficient. Trebuie să intre în vizor presa scrisă și online-ul, în limitele libertății și corectitudinii bunelor practici internaționale. Trebuie demarate procesele de implementare a Concepției și Strategiei Securității informaționale. Trebuie să începem să muncim pe această direcție.

5. Profesionalizarea domeniului mass-media

Aici e atât de mult de vorbit, astfel încât concluzia cea mai simplă este – ștergem tot și, de la capăt ... așa că o să mă limitez doar la câteva aspecte în ce e de făcut:

Trebuie ajustate programele de instruire în instituțiile formative, care să se bazeze pe cele mai avansate elaborări teoretice și practice în domeniul mediatic, pe măsură să răspundă, inclusiv, provocărilor și riscurilor generate de evoluția tehnologiilor informaționale.

Trebuie elaborate, adoptate și implementate politici, care să lichideze disonanța actuală între competențele cadrelor didactice și provocările domeniului media; să fie modernizată infrastructura educațională în conformitate cu noile obiective educaționale; să sporească impactul instruirii asupra dezvoltării domeniului mediatic; să optimizeze raportul între cadre pregătite – cadre angajate.

Să fie actualizat periodic Nomenclatorul domeniilor de formare profesională şi al specialităților în învățământul superior.

Să fie elaborat un curs obligator de instruire în instituțiile de învățământ preuniversitar și universitar în materie de educație mediatică.

Să fie asigurată monitorizarea permanentă multi-aspectuală a activităților din domeniul mediatic și să fie efectuată o evaluare complexă anuală a stării domeniului mediatic.

Mai sunt minim 15 acțiuni sistemice de întreprins pentru a readuce profesionalizarea domeniului pe direcția care ar produce schimbări chiar din primii 2 ani.

De asemenea, este importantă crearea și funcționarea serviciilor ombudsmanilor de presă. La fel de importantă este instituirea unei entități responsabile de coordonarea și implementarea politicilor de stat în domeniul mass-media, fie sub formă de grup consultativ, fie instituție de stat, fie consilier al Prim-ministrului. Cineva trebuie să fie responsabil și să-și asume.

Aici o să mă opresc. Vă mulțumesc că ați avut răbdare să citiți și promit să revin cu alte ocazii, pentru că mai sunt extrem de multe aspecte care trebuie abordate, discutate și găsite soluții pentru a transforma mass-media într-o industrie autentică, sustenabilă și independentă, astfel încât să nu mai poată nimeni atenta la demnitatea și libertatea acesteia, iar interesele de grup să nu prevaleze interesului național.

CURS VALUTAR BNM
EUR EUR 19.6016 0.4108%
USD USD 17.7526 0.2558%
RUB RUB 0.2769 1.6893%
RON RON 4.1404 0.4488%
UAH UAH 0.7171 0.3218%
Vezi si alte valute
CELE MAI CITITE 30 zile 7 zile