Logo Realitatea.md

Tânărul din nordul Moldovei care a ieșit din casă fără un ban în buzunar și a vizitat 30 de țări! Află povestea captivantă a lui Oleg Babără

10 Martie 2017, 19:33 // Societate
// Autor:  
Natalia Volontir

A pornit la drum acum un an, fără planuri, fără un itinerar și fără un ban în buzunar. Și-a luat cu el doar un rucsac, pașaportul biometric, bagajul de cunoștințe în limba rusă și un pic din engleză și mult curaj. Așa a reușit să viziteze zeci de orașe din circa treizeci de țări din Europa și Asia. 

Crede în legile Universului și în puterea binelui: „Eu când am nevoie de ajutor, le zic oamenilor pe care-i întâlnesc: „I need help” și ei se deschid... e o frază magică”, spune Oleg Babără, un tânăr de 33 de ani din satul Corlăteni, raionul Râșcani care a pornit să călătorească pentru a se depăși pe sine și a căuta răspunsuri la întrebările existențialiste care-l frământă.

Pe Oleg l-am întâlnit la Roma, unde a poposit pentru aproximativ două săptămâni. A fost adoptat pentru o perioadă de o familie de moldoveni stabiliți în capitala italiană. Spune că în Italia se simte ca acasă, deoarece a întâlnit mulți conaționali de-ai noștri care l-au primit cu brațele deschise. 

„Când am văzut acel video, am spus „Gata! În 2016, las lucrul, las tot și fac ce-mi place mie”

„În ultimii șapte ani am făcut multe schimbări în viața mea. Am încercat să-mi schimb modul de viață, să fac sport să-mi schimb serviciul... am făcut vânzări, am fost șofer de TIR, dar orice lucru îl începeam și apoi îl lăsam, pentru că nu-mi aducea plăcere. De prin 2015 am început să mă interesez cum se poate de călătorit cu bani puțini, dar am văzut că lucram, iar bani niciodată nu-mi reușea să strâng și am decis să mă pornesc în această călătorie fără bani”, povestește Oleg.

Spune că s-a inspirat de la un călător rus, care a făcut înconjorul lumii timp de un an, de asemenea, fără bani: „Când am văzut cum povestea el despre călătoria lui, inițial nu-mi venea a crede când spunea că oamenii singuri se apropie, îți dau și mâncare și totu-i bine și frumos, numai primul pas să-l faci. Acuma îl înțeleg. Când am văzut acel video, am spus „Gata! În 2016 eu las lucrul, las tot și fac ce-mi place mie”.

Oleg a reușit să viziteze până în prezent trei țări din Asia și restul, din Europa: „Călătoresc fără rută, fără plan. În unele țări am fost de două ori. M-am pornit inițial din Ucraina, apoi am fost în Rusia și Belorusia, pe urmă în țările baltice, Lituania, Letonia, apoi am fost Polonia, Cehia, Germania, Danemarca și apoi spre sud, Franța, Spania, Italia, Slovenia, Croația, Serbia, Muntenegru, Albania, Bulgaria, România...”.

Tânărul călătorește în mare parte cu autostopul, merge foarte mult pe jos, iar uneori se aventurează să circule și cu transportul public, dar fără bilet: „În țările dezvoltate autostopul nu se face cu bani, ca în majoritatea țărilor sărace. Să mergi cu mașini de ocazie e în general foarte interesant, faci cunoștință cu diferiți oameni și șoferilor le este interesant. Ce ține de transportul public, până acum am circulat gratuit cu toate tipurile de transport, numai cu avionul nu, dar e unul dintre obiectivele mele pentru viitorul apropiat”.

„În Italia, în mare parte, circul fără bilet, aici când se verifică, când nu se verifică, dar nu e peste tot așa. Spre exemplu în Suedia se verifică foarte des biletele de călătorie în transportul public. Desigur că în timpul în care am călătorit, am înhățat și trei amenzi, dar eu singur le-am căutat. O amendă mi-a venit din Cehia, pentru că am mers pe autostradă pe unde nu e permis să meargă pietonii”.

„Oamenii sunt foarte deschiși, de multe ori nici nu trebuie să caut unde să dorm, ce să mănânc, ei singuri se apropie și-mi propun”

Tânărul se cazează fie la localnicii care acceptă să-l primească să înnopteze, fie doarme în cort: „Oamenii sunt foarte deschiși, de multe ori nici nu trebuie să caut unde să dorm, ce să mănânc, oamenii singuri se apropie și-mi propun. Nu e permanent așa, desigur, sunt zile și foarte grele, când nu am unde să dorm și când merg foarte mult pe jos. Când e cald dorm în cort, chiar și acum, aici în Italia, nu e atât de frig de dormit în cort, eu am sac de dormit cu mine, am un covoraș. De multe ori am fost și în biserici, în case de bătrâni sau organizații precum Crucea Roșie”.

Ne-am înteresat ce lucruri poartă un călător fără bani în rucsac: „Am câteva haine, un fierbător, o cratiță în care pot face de mâncare atât la foc deschis, cât și la aragaz și am permanent câteva produse pe care pot să le pregătesc”.

Chiar de călătorește cu pașaportul biometric, Oleg spune că nu a avut niciodată probleme la trecerea frontierelor: „Nu e chiar atât de strict cum ni se pare, depinde doar de tine însuți, cum simți și cum ți-e gândirea”.

„Nu m-am simțit niciodată în pericol. Desigur că au fost în toată călătoria și momente neplăcute. Spre exemplu în luna aprilie a anului trecut, de ziua mea, mi-am pus în plan să ajung la mare. Eram în Serbia și trebuia să ajung la Budva. Mă aflam într-o gară, când de mine s-au apropiat doi bărbați, le-am zis că eu călătoresc și-au spus că pot să mă ajute să ajung unde mi-am propus, dar într-un final, m-au dus în eroare, astfel, în loc să ajung la destinație, ei m-au adus înapoi. O altă situație neplăcută a fost în Turcia, m-am speriat că cineva a vrut să-mi fure telefonul, dar s-a dovedit că s-a făcut doar o glumă pe seama mea. Cam asta, în rest nu pot să spun că m-am afla în situații de risc. Însă eu singur îmi creez situații extreme pentru că astfel îmi pun creierul în mișcare și găsesc ieșire din situație”.

În timpul călătorie sale tânărul reușește și să muncească ocazional. O face însă nu pentru bani, ci pentru că știe că ajutorul pe care-l va acorda acum i se va întoarce înapoi ca un bumerang în viitor.

Oleg spune că cel mai mult i-au plăcut țările încare s-a reținut pentru o perioadă mai lungă de timp: „Mi-a plăcut mult În Turcia, unde am stat apropate două luni. Aici am comunicat mult cu băștinașii, mai ales că ei cunosc un pic rusa”.

„Oamenii peste tot sunt comunicabili și deschiși pentru ca eu sunt așa, nu am avut probleme cu oamenii. Mai greu a fost poate în țările scandinave, unde oamenii au un nivel mai înalt de trai. S-a întâmplat că le ceream ajutor, dar ei pur și simplu nu înțelegeau ce vreau de la ei. Iată în Suedia spre exemplu, am fost și la organizații de caritate, unde se oferă locuri de dormit pentru oamenii fără adăpost, dar categoric nu m-au primit, fiindcă sunt călător”.

Tânărul nu s-a pierdut însă cu firea și a găsit un culcuș și în Suedia, unde a înnoptat: „O noapte am stat într-o cafenea MacDonald`s. Într-o zi însă era cam frig, erau -5 grade. Am apelat la mai mulți oameni și nimeni nu a vrut să mă ajute, dar eu mi-am pus ca scop să dorm undeva la cald. Găsisem eu un loc acolo, dar probabilitatea era mare că aș fi putut să îngheț și am început pur și simplu să deschid ușile la blocurile nelocative. Așa am deschis o ușă de lângă un supermarket, posibil cineva a uitat să o încuie. Am intrat într-un coridor, m-am așezat lângă un calorifer, m-am băgat în sacul de dormit și așa mi-am petrecut noaptea. Pe la ora șase dimineața m-am trezit și m-am dus”.

„Sunt unele momente când eu parcă sunt conștient, dar picioarele nu mă mai țin”

L-am întrebat pe Oleg dacă fizic nu e obositor să meargă atât de mult pe jos și să doarmă pe unde prinde: „Ooo, e foarte obositor! Sunt unele moment când eu parcă sunt conștient, dar picioarele nu mă mai țin, dar pe urmă trec peste asta”.


„În situații de astea grele, sunt nevoit să caut soluții... Odată eram la Tallin, vreo 30 de ore nu dormisem practic deloc și avem nevoie să mă deplasez spre țările scandinave, dar cum? Numai cu vaporul. Am mers în port și am urmărit o perioadă oamenii. Am văzut că acolo este turnichetul ăsta ca la metro, unde poți să treci după cineva fără vreo problemă, și am încercat. După ce am trecut turnichetul îmi tremurau un pic picioarele, credeam că o să fie vreun control, dar nu a fost”.

„... Le-am zis: „My wife is very bad”

„Prima oară am mers din Tallin până la Helsinki cu un vapor, vreo două ore jumate. A doua oară, din Helsinki până la Stockholm, vreo 18 ore. Să fi căutat, era să găsesc și o cabină liberă, dar îmi era mai interesant să mă plimb prin navă. Spre dimineață, când eram deja prea obosit, m-am așezat pe un scaun și dormeam. Veneau angajații navei și mă întrebau de ce dorm acolo, iar eu le spuneam că m-am certat cu soția și m-a dat afară din cabină. Le-am zis: „My wife is very bad”.

„Tot pe nava aia mi-am pierdut și rucsacul, unde avem și actele. Nu știam cum să-l găsesc. Am înțeles că l-au luat femeile de serviciu și l-au dus la recepție. Mă gândeam că, de merg să-l cer, o să-mi ceară biletul... Între timp, am făcut cunoștință cu niște turiști ucraineni și ei m-au ajutat”.

„Sunt un optimist total, mă gândesc tot timpul numai la bine și asta funcționează. Spre exemplu, când vrei să prinzi o mașină de ocazie, te gândești că poate nu o să oprească nimeni, dar eu mereu sunt sigur că cineva se va opri, și așa și se întâmplă. Desigur că nu am fost întotdeauna așa. În ultimii șapte ani probabil m-am schimbat mai mult. Am început să citesc cărți pentru dezvoltare personală și am făcut multe descoperiri despre mine, despre viață, în general, lucruri pe care nu le știam și pe care nu le învățăm la școală”.

„Acum pentru mine nu există limite! Am înțeles că limitele noastre sunt numai la noi în cap”

L-am întrebat care sunt cele mai importante lucruri pe care le-a învățat în timpul călătoriei sale: „În primul rând, acum pentru mine nu există limite, am înțeles că limitele noastre sunt numai la noi în cap. Acuma deja, dacă o să mă apuc să fac ceva, toată lumea poate să-mi spună că nu-i posibil, dar eu o să fac acest imposibil. În al doilea rând, am învățat să trăiesc frumos, trăiesc aici și acum, nu-mi fac griji de ziua de mâine. Dacă eu acuma beau o cafea și port o discuție, eu trăiesc acest moment și primesc plăcere de la el”.

Celor care ar vrea să se aventureze într-o călătorie asemănătoare le spune să nu se gândească mult, dar să o facă: „Pur și simplu să iasă din casă, să-și ia un rucsac, dacă au, dacă n-au, nu contează, important e să crezi că totul îți va reuși și gata. Poți să te pornești și fără de nimic. Dacă ai un vis și vrei să-l realizezi, universul se întoarce cu fața la tine, dar trebuie să știi exact ce-ți dorești, eu așa cred”.

Oleg Babără spune că nu știe cât va mai dura călătoria sa. Visează într-o bună zi să ajungă în Noua Zelandă. Până atunci însă a pornit spre Turcia, unde intenționează să lucreze pe o plajă din Kemer câteva luni, iar mai apoi, timpul va arăta: „Când m-am pornit de acasă, mi-am pus câteva scopuri și, totodată, vreau să găsesc răspuns la câteva întrebări personale, la unele dintre care deja am găsit răspuns, însă până nu-mi realizez toate scopurile, în Moldova nu mă întorc”.

Peste vreo zece ani se vede bărbat la casa lui, cu familie și cel puțin un copil. De asemenea, ar vrea să-și deschidă o afacere în domeniul turismului și să scrie o carte despre călătoria care i-a schimbat viața.

Foto: Arhiva persoală

CURS VALUTAR BNM
EUR EUR 19.2332 0.1427%
USD USD 17.4562 0.2297%
RUB RUB 0.2725 -0.1100%
RON RON 4.0386 0.1091%
UAH UAH 0.7133 0.2953%
Vezi si alte valute
CELE MAI CITITE 30 zile 7 zile